duminică, 25 decembrie 2011

Pietre în Alb

E luna decembrie, luna cadourilor, luna lui Ştefan Hruşcă, luna albă ornată cu luminiţe multicolore. Mai mult decât atât, azi e 25 Decembrie, ziua în care feciorii fac zgomot prin sat şi în care Moş Crăciun aduce cadouri copiilor cuminţi. Eu nu am fost cuminte şi nici nu mai sunt copil, să cred într-un moş utopic. De asemenea, nu îmi place să fac cadouri şi nici să primesc, de aceea mi-am făcut singur un cadou.

"Pietre în Alb" e cel mai recent album al formaţiei clujene Luna Amară, fiind precedat de "Asfalt", "Loc lipsă" şi "Don't let your dreams fall asleep". Albumul conţine 13 piese de rock alternativ, purtând amprenta inconfundabilă Luna Amară. Cu sonorităţi dure dar şi melancolice pe alocuri, cu versuri directe, dar şi ironice şi metaforice, albumul Pietre în Alb proiectează într-o lumină sumbră şi apasătoare societatea bolnavă în care trăim. Alcătuită din oameni adormiţi, inculţi, ipocriţi şi corupţi, care se complac în minciună, ignoranţă, mediocritate şi superficialitate, o societate condusă de bani. 

Pentru a sublinia ceea ce am scris mai sus şi pentru a vă face o idee despre mesajul transmis de formaţia Luna Amară, închei prin a vă prezenta câteva versuri din piesa "Oameni noi":

Priveşte
Viermii ce-i hrănim
Vorbeşte
Despre cum trăim
Chinuiţi
Umiliţi
Rece şi-anonim

Minciuna
E tot ce mai avem
Minciuna
E apa ce o bem
Te slăvim
Te iubim
Comandant suprem.

luni, 28 noiembrie 2011

Alin Blaine

După ce v-am făcut cunoştinţă cu Aurică, cu Gabi SIDA, cu feciorii şi cu preotul Ion Manea, a venit vremea să vă prezint un alt personaj din Tohanu Nou. Nu face politică, nu e fotbalist, nu cântă la nunţi şi la botezuri, dar are toate şansele să ajungă cel mai cunoscut "fiu al satului".

Alin Blaine, căci despre el este vorba, e un tânăr iluzionist, care calcă pe urmele mult mai celebrului său tiz. De fapt, tiz e puţin spus. Alin Blaine a fost în urmă cu câţiva ani în SUA, unde a avut o bursă de studii la MIT(Massachusetts Institute of Technology). Acolo l-a cunoscut pe David Blaine, iluzionistul american de la care Alin a învăţat tot ce ştie azi şi de la care a împrumutat şi numele de scenă. Din păcate toate acestea sunt nişte minciuni gogonate. Alin Blaine nu a fost în America şi nu l-a văzut pe David Blaine decât pe YouTube. Tânărul iluzionist spune că s-a pocăit şi că nu mai vrea să trăiască în minciună, îşi cere iertare pentru că ne-a minţit atâta timp şi tot ce face acum este doar pentru "Domnul Isus Hristos". Cariera lui a început pe stradă, la fel ca cea a lui David Blaine, apoi a ajuns să fie invitat la diverse evenimente şi la televiziuni, iar acum este în plină ascensiune. Alin a ajuns s-o vrăjească chiar şi pe celebra piţipoancă naţională, Daniela Crudu, ceea ce nu e puţin lucru.

În centrul Tohanului Nou, în faţa Căminului Cultural, se făureşte în aceste zile bustul Generalului Traian Moşoiu, dar nu e imposibil ca în viitor să existe şi un bust al lui Alin Blaine. Nimic nu e imposibil. La fel cum nu a fost imposibil ca fostul slogan publicitar al companiei Adidas, să fie însuşit printr-un truc de iluzionistul Alin Blaine. Impossible is nothing.

sâmbătă, 29 octombrie 2011

News Caffe

O altă toaletă publică s-a transformat în cuib de cocalari, unde altundeva decât în Braşov?! Toaleta publică din Parcul Nicolae Titulescu a fost dată în concesiune de primaru' Scripcaru, iar investitorul, cu siguranţă un client politic, a ridicat deasupra toaletei, o clădire cubică, pe acelaşi principiu ca şi The Vintage Pub.

Un perete maro ascunde un paralelipiped cu pereţi de sticlă, care adăposteşte o cafenea îmbogăţită cu un centru de informare turistică, asta pentru naivi. Toată chestia asta e împejmuită de o terasă cu vedere la parc şi la Nicolae Titulescu, care, chiar şi împietrit, pare scârbit. Dacă aş avea un tanc, aş distruge şandramaua lu' nea George, exact la fel ca în filmul Terminus paradis.

În ultima vreme, au apărut la poalele Tâmpei, nişte creaţii de prost gust, care umbresc istoria şi frumuseţea acestui oraş. În urmă cu câţiva ani, Braşovul a fost curăţat de chioşcurile şi buticurile, urâte şi insalubre, dar ce contează, când sunt înlocuite de bodegi şi terase moderne?! Ce contează că Parcul Central a fost invadat de o clădire de prost gust şi o terasă la fel, ce contează că spaţiul verde e inlocuit tot mai des de astfel de mizerii şi de parcări, important e să iasă banu'?! Şi încă ceva: să vă căcaţi bine! Costă doar un leu!

joi, 13 octombrie 2011

Sens giratoriu fără sens

În urmă cu vreo câteva zile, a apărut ceva care seamănă cu un sens giratoriu, în Capitala Sensurilor Giratorii. Acest lucru nu e de mirare, din moment ce nu trece o lună fără o nouă apariţie de acest fel. Ceea ce e diferit de data asta, e faptul că noua creaţie scripcariană e contestată de mulţi conducători auto.

La intersecţia străzilor Toamnei şi Zizinului cu Bulevardul 15 Noiembrie şi Calea Bucureşti, a apărut peste noapte o "plăcintă" care pur şi simplu blochează intersecţia(după cum se vede din poza primită de la Mircea Moldovan). Amenajarea rutieră este o inovaţie, un experiment, un fel de sens giratoriu. Spun asta deoarece în acest loc se intersectează două străzi cu sens unic cu două străzi cu dublu sens, iar circulaţia nu se poate face în toate direcţiile. Înainte circulaţia se desfăşura în condiţii bune, dar acum se creează blocaje şi cozi de maşini, fiind nevoie de poliţişti, pentru a fluidiza traficul. Acesta este efectul construirii de sensuri giratorii la normă, fără noimă şi fără cap.

Convins că toamna se numără giratoriile, primaru' Scripcaru a mai adăugat unul în mulţime, numai că acum a înlocuit semafoarele cu poliţişti. Marea giratorizare continuă. Să vă învârtiţi bine!

vineri, 30 septembrie 2011

Masa Critică

În ultima zi de vineri a fiecărei luni, dacă vremea o permite, are loc la Braşov o plimbare în masă cu bicicletele, denumită Masa Critică. Primul eveniment de acest fel a avut loc pe 25 septembrie 1992, în San Francisco(California), iar de atunci s-a răspândit în toată lumea. Masa Critică a ajuns la Braşov în iunie 2007, iar astăzi e organizată de Asociaţia Braşovul Pedalează, o Organizaţie Non-Guvernamentală înfiinţată de Robert Lazăr şi Alexandru Solomon.

Azi am participat a treia oară la Masa Critică, după ediţiile din iunie şi august şi o voi face şi în viitor, de câte ori voi avea ocazia. Scopul acestei mişcări este de a conştientiza oamenii cu privire la mersul pe bicicletă şi la beneficiile acestei metode alternative de deplasare. Bicicleta e un mijloc de transport sănătos, economic, ecologic şi uneori chiar mai rapid, în oraşele sufocate de maşini, de aceea, ar trebui luată în considerare de cât mai mulţi dintre noi.

duminică, 11 septembrie 2011

Tastatura sfinţită

Nu mică mi-a fost mirarea, în urmă cu 24 de ore, când am ajuns acasă şi mi-am găsit tastatura stropită cu apă sfinţită. Cel care mi-a sfinţit tastatura e preotul Ion Manea din Tohanu Nou, care e şi consilier local din partea PSD.

În această perioadă a anului, conform unei vechi tradiţii ortodoxe, preotul trece pe la casele oamenilor şi stropeşte cu agheasmă în stânga şi-n dreapta, pentru a alunga spiritele rele, pentru ocrotirea şi binele caselor şi pentru sănătatea trupească şi sufletească a celor care locuiesc în ele. Ţin să precizez că această activitate nu este voluntară, preotul primind nişte bani pentru efortul depus. Suma variază, în funcţie de bunăstarea şi de dărnicia credincioşilor.

Vineri, preotul Manea a fost la mine acasă şi mi-a sfinţit casa, iar când a ajuns la mine în cameră, s-a concentrat cel mai mult pe tastatura mea, pe care a stropit-o cu poftă. Nu este prima dată când se întâmplă acest lucru. În urmă cu câteva luni, popa mi-a sfinţit pentru prima dată tastatura, cu prilejul unei sfeştanii. Cred că aceste fapte au legătură cu postarea pe care am scris-o în octombrie anul trecut, despre preotul din Tohanu Nou. Probabil că a vrut să alunge demonii din bucata de plastic şi să mă ajute astfel să scriu de bine şi cu smerenie, conform spiritului creştin-ortodox. Cert e că acum am o tastatură sfinţită, cu care puţini se pot mândri şi pe care scriu această postare şi pe cele care vor urma, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

sâmbătă, 20 august 2011

Parcare pentru cocalari

De obicei, cocalarii îşi parchează maşinile unde au chef, pe trotuar, pe trecerile de pietoni, pe locurile de parcare special amenajate pentru persoane cu handicap, oriunde numai să fie cât mai aproape de locul de destinaţie. În cazul nostru este vorba de cele două bodegi ordinare despre care am scris anterior: Kasho Lounge şi The Vintage Pub. Primaru' Scripcaru, cocalarul numărul unu al Braşovului, s-a gândit la semenii lui şi le-a amenajat peste noapte o parcare numai pentru ei. I-a convocat pe băieţii de la Vectra Service, care au turnat nişte asfalt, iar mai pe seară, băieţii de la Comprest au trasat liniile. Parcarea improvizată e gata, iar de azi îşi aşteaptă stăpânii, care parcau şi până acum în acele locuri.

În stânga şi în dreapta statuii lui George Bariţiu, în faţa Bibliotecii Judeţene care îi poartă numele, două forme asimetrice de asfalt muşcă cu nesaţ din spaţiul public, sufocând şi mai mult o zonă cândva aerisită. Asfaltul şi maşinile câştigă tot mai mult teren, în timp ce spaţiul verde şi cel destinat pietonilor se micşorează pe zi ce trece. Maşinile sunt stăpânele oraşului, iar noi cei care mergem pe jos trebuie să ne strecurăm printre ele. Tot noi ar trebui să dăm foc acestor cuiburi de cocalari, pentru a satisface dorinţa unora, care vor fapte şi nu vorbe. Până atunci, însă, vă mai ofer nişte vorbe, de data asta ale formaţiei Luna Amară:

Abrutizat alcoolizat întunecat şi trist
Oraşul se înalţă peste noi
În cărămizi ne oglindim 
În cărămizi trăim
Neînsemnaţi descreieraţi şi goi
Oraş pierdut în fum
Nefericit oricum
Mai bine ai fi scrum.

marți, 9 august 2011

Târgul Branului

În fiecare an, pe 9 august, în comuna Bran din Judeţul Braşov se organizează un eveniment comercial rural şi tradiţional, în acelaşi timp, denumit Târgul Branului. Comercianţi din toată ţara vin şi îşi prezintă produsele brănenilor, locuitorilor din jurul Branului, dar şi turiştilor veniţi special pentru acest târg anual. Oferta este foarte variată: fructe şi legume, mici şi bere, turtă dulce, acadele, oale, ţoale şi chiar şi hamuri de cai. Cu toate acestea, numărul vizitatorilor e mult mai mic faţă de alţi ani. Doar locaţia, praful şi canicula au rămas la fel.

Dacă despre Târgul Branului se poate spune că nu mai e ce a fost, despre Bran pot spune că nu a fost niciodată mare lucru. Comuna, care mai nou e "staţiunea turistică de interes local", se întinde de-a lungul DN 73, între Tohanu Nou şi Moieciu şi se află în capătul culoarului Rucăr-Bran, care face legătura între două regiuni istorice: Ţara Românească şi Transilvania. Notorietatea Branului se datorează castelului construit de saşii braşoveni, în secolele XIII-XIV şi care atrage în fiecare an mii de turişti. Centrul Branului, mic şi înghesuit, murdar şi cu un iz specific de brânză, atrage în fiecare week-end şi în zile speciale, cum e cea de azi, o mulţime eterogenă de oameni, fascinaţi de Castelul Bran şi de mitul lui Dracula. Dar, după ce vizitezi castelul şi după ce faci o tură prin bazarul cu kitschuri, nu prea mai ai ce să faci în Bran. Nu există posibilităţi de distracţie, de petrecere a timpului liber, aşa că singura alternativă e să mergi să dormi într-una din zecile de pensiuni din zonă. Noapte bună!

vineri, 22 iulie 2011

Kasho Lounge

Kasho este un club situat aproape de Gara Braşov, la etajul 2 al unui complex comercial numit My Place. Acesta este un club obişnuit, pentru oameni obişnuiţi, obişnuiţi cu muzica de club sau comercială.

De curând s-a deschis Kasho Lounge, o terasă pentru clienţii acestui club, doar că aceasta nu s-a construit în acelaşi loc, ci în centrul oraşului, în parcul din Livada Poştei. Situată în spatele Bibliotecii Judeţene "George Bariţiu" şi în apropiere de o altă ofensă adusă ochiului şi simţului estetic, este vorba despre The Vintage Pub, această creaţie de prost gust este o nouă pată neagră pe obrazul Braşovului. Înainte să se construiască această terasă sinistră, în acest loc era o terasă rustică şi decentă în acelaşi timp, unde se serveau prăjituri, sucuri şi cafea. Asta pentru că în imediata apropiere se află un loc de joacă pentru copii. Acum nu s-a mai ţinut cont de acest lucru şi avem de a face cu o terasă modernă, dotată cu acoperiş, bar luminat, bucătărie, două LCD-uri şi chiar şi un şemineu fals. Toate aceste caracteristici atrag o clientelă fidelă, formată în mare parte din cocalari şi piţipoance, posesori de maşini scumpe, pe care le parchează pe unde apucă, pentru a fi cât mai aproape de noua atracţie. Aceştia se adună aici ca muştele la căcat, bagă ceva la maţ, ascultă muzică de club şi se lăfăie la umbră, mulţumiţi că au cucerit încă un spaţiu în centrul oraşului. Distracţia la Kasho Lounge nu are un program fix. Terasa e deschisă până la ultimul client, adică până târziu în noapte, în ciuda faptului că accesul în parc e permis doar între orele 7 şi 22. Aceasta este încă o dovadă că legile sunt făcute doar pentru unii şi că banul e mai puternic decât legea, cultura, natura şi bunul simţ, la un loc.

Chiar dacă sunt şanse mai mari să ajung primar al Braşovului, decât ca primarul oraşului să citească FOAMEA, totuşi am o întrebare: domnule primar, cât a costat autorizaţia? 

miercuri, 29 iunie 2011

Braşov, Capitala Sensurilor Giratorii

Ceea ce părea în urmă cu câţiva ani, o încercare de descongestionare a traficului, a devenit în ultima vreme o obsesie(sau o afacere). În Braşov sunt cele mai multe sensuri giratorii pe kilometru pătrat din România, iar numărul acestora creşte în continuare.

Primarul George Scripcaru a pus, începând cu 2007, câte o "plăcintă" în fiecare intersecţie importantă din Braşov, chiar şi unde nu se impunea acest lucru. Majoritatea sensurilor giratorii sunt făcute la normă, fără să se respecte anumite elemente tehnice, precum: diametrul, numărul de benzi, marcarea acestora, amplasarea trecerilor pentru pietoni şi altele. Aceste amenajări rutiere au prins bine la majoritatea populaţiei, care dă dovadă de o superficialitate extremă. Giratoriile sunt apreciate de şoferii grăbiţi şi de taximetrişti, care vor "să se învârtă roata" şi pentru care, un minut la semafor reprezintă un adevărat calvar. Pentru aceştia şi pentru toţi iubitorii mersului şerpuit, Scripcaru gospodaru' pregăteşte o lucrare de excepţie. La intersecţia Bulevardelor Saturn şi Alexandru Vlahuţă cu Strada Zizinului, se vor construi două sensuri giratorii(conform imaginii preluate de la Adevărul)!  Aceasta este o premieră absolută pentru Braşov, dar nu trebuie să ne mirăm dacă în viitor vor apărea intersecţiile cu trei "plăcinte", sau chiar cu patru.

Din păcate, aceste sensuri giratorii şi florile plantate în ele, nu aduc dezvoltare economică, nu atrag turişti şi nici culturii nu îi fac vreun serviciu. Foştii coloşi industriali s-au închis rând pe rând, la fel şi cinematografele, aeroportul există doar pe hârtie, la fel şi autostrada, Cerbul de Aur e istorie, astfel că Braşovul involuează încet, dar sigur. În timp ce Sibiul a fost Capitala Culturală Europeană în 2007, iar Cluj-Napoca, Timişoara şi Iaşi se întrec pentru acest titlu în 2020, Braşovul poate fi desemnat de pe acum drept capitală a sensurilor giratorii. Cu această distincţie neoficială, dar incontestabilă, în palmares şi fiind condus de oameni inculţi, corupţi şi incompetenţi, Braşovul doarme liniştit, în aşteptarea unor vremuri mai bune.

luni, 30 mai 2011

Unirea Shopping Center

Unirea Shopping Center, ctitorie a multimilionarului Dan Adamescu şi a familiei sale, a apărut în 2008 pe terenul din vecinătatea Gării Braşov. Adamescu s-a gândit să-şi extindă afacerile şi în provincie, după ce a devenit acţionar majoritar al Magazinului Universal "Unirea" din Capitală. Dar, în timp ce magazinul din Bucureşti a fost construit de Ceauşescu, în anii '70-'80, iar Adamescu l-a renovat şi l-a modernizat, cel din Braşov a fost construit de la zero de Adamescu, dar a fost gândit prost, construit prost şi este administrat sub orice critică.

Amatorismul şi lucrul făcut de mântuială sunt la ele acasă la Unirea Shopping Center. Înainte să intri în clădirea gri, vei fi impresionat de gropile din parcare sau de plăcile de pavaj crăpate, rupte sau chiar desprinse din locul lor. Odată trecuţi de uşa rotativă, puteţi spune că aţi intrat în Magazinul Uimirea, am vrut să zic Unirea. Dacă vreţi să vă luaţi măsline sau biscuiţi, puteţi să coborâţi la subsol, unde vă aşteaptă supermarket-ul Penny Market. La parter s-au deschis de curând mai multe magazine de haine, cel mai mare şi mai aşteptat fiind H&M. Tot aici avem şi prima anomalie majoră. Magazinele Bershka, Pull & Bear şi Stradivarius, se închid mai devreme cu o oră faţă de toate celelalte magazine, adică la 21:00. La etajul 1 sunt câteva magazine de ţoale şi câteva spaţii goale, dar numărul acestora creşte pe măsură ce urcăm. La al doilea etaj, numărul magazinelor e sensibil egal cu cel al spaţiilor goale. Un astfel de spaţiu m-a şocat de-a dreptul. Într-un fost magazin de articole sportive, sunt depozitate unul peste altul, câteva geamantane acoperite de un praf gros, foarte gros, chiar hidos. Un alt şoc am avut anul trecut în Decembrie, când grilajul metalic al unui magazin era tras în jos până la jumătate, iar când am vrut să intru mi s-a spus că e închis, deşi era ora 21:35! La ultimul nivel vă aşteaptă un peisaj apocaliptic. Singurul spaţiu comercial este ocupat de Flanco, în rest bate vântul. Mai sunt câteva mese înghesuite într-un colţ, unde poţi să bei un suc sau să mănânci un sandviş şi cam atât.

Pe lângă Unirea Shopping Center, în Braşov mai sunt şi alte centre comerciale de acest gen. Este vorba de Eliana Mall şi Macro Mall, dar acestea şi-ar putea schimba denumirea în Eliana Small şi Micro Mall. Cu toate că are un trecut comercial important, Braşovul nu are, în anul 2011, un centru comercial de tip "mall" şi decent în acelaşi timp. Ăsta este adevărul.

duminică, 24 aprilie 2011

Mielul de Paşte

Azi, 24 aprilie 2011, credincioşii creştini sărbătoresc Paştele, iar în România sunt foarte mulţi credincioşi creştini, cei mai mulţi dintre ei doar cu numele. Pentru majoritatea românilor, această sărbătoare reprezintă un nou prilej de excese alimentare şi alcoolice, venite după lunga perioadă de post. În ciuda crizei economice, oamenii fac tot posibilul ca să aibă o masă cât mai îmbelşugată, în numele societăţii de consum, în care trăim. Iar de pe această masă, pe lângă cozonac şi ouă roşii, nu are cum să lipsească mielul.

Se poate spune că mielul e simbolul Paştelui. Chiar dacă iepuraşul e promovat intens la radio, la televiziuni, pe Internet, în ziare şi reviste, în hipermarket-uri şi în pieţe publice, urecheatul pufos nu are cum să ia locul mielului. Iepuraşul nu face ouă şi nu este sacrificat de Paşte. El este folosit doar ca unealtă de marketing. Iar oul e prea mic şi neînsemnat. Pe acelaşi principiu, porcul este simbolul Crăciunului, chiar dacă are concurenţi serioşi ca Bradul de Crăciun, zăpada sau Ştefan Hruşcă. Am ales mielul şi porcul ca simboluri ale celor mai importante sărbători creştine, pentru că cele două patrupede au ceva în comun: ambele ajung în farfurie.

După cum vedeţi, nu am luat în discuţie personaje imaginare ca Moş Crăciun sau Iisus Hristos. Porcul este simbolul Crăciunului, iar mielul este simbolul Paştelui. Aceste animale domestice sunt sacrificate, fiecare la timpul său şi ajung pe mesele românilor, pentru a le potoli foamea.

PS: mielul din imagine a fost sacrificat, iar din el s-a făcut drob, ciorbă şi friptură.

sâmbătă, 2 aprilie 2011

The Vintage Pub

În luna Decembrie a anului trecut, a apărut un nou local în Braşov. Acesta este situat în Livada Poştei şi se numeşte The Vintage Pub. Interesant e că această construcţie modernă nu e nici vintage şi nici pub. E doar un kitsch din metal şi sticlă, dotat cu terasă, ornat cu led-uri şi cu reclame luminoase şi amplasat în locul unei foste şi actuale toalete publice. Asta pentru că toaleta publică s-a păstrat în continuare, în interiorul noii construcţii.

În vecinătatea acestei orori arhitectonice se află clădiri importante: Casa Armatei, Biblioteca Judeţeană "George Bariţiu", Villa Prato şi unele case particulare cu o vechime considerabilă. În compania acestora, The Vintage Pub arată ca un căcat pe pavajul din centrul Braşovului. Asta nu-i deranjează, însă, pe oamenii cu bani din Braşov şi din alte părţi ale ţării, care vin aici să se distreze, să admire priveliştea şi să-şi cheltuiască banii.

joi, 10 martie 2011

Şefu Marin

Acest cocalar sinistru, care pe deasupra este şi ţigan, este un frustrat semianalfabet, un individ cu grave probleme psihice, care se autodeclară "taticul banilor şi coşmaru rokerilor". Ţigănuşul din imagine are 16 ani, este din Braşov şi urăşte rockerii. Nicio problemă, şi eu urăsc ţiganii.

Se spune despre Şefu Marin că ar fi deosebit de violent, dar nu cred că ar putea face rău decât muştelor şi gândacilor de bucătărie. Totuşi, el e un pericol pentru limba română. "Taticul banilor şi coşmaru rokerilor" are un blog jalnic(sefumarindamuerokerilor.blogspot.com) plin cu lături verbale, stoarse din creierul lui neted ca un balon. Din păcate prostia nu e ilegală şi nu doare. Dacă prostia ar provoca durere, acest prost ar avea nevoie de morfină.

Prin acest exemplu se dovedeşte încă o dată faptul că ţiganii sunt inferiori, inadaptaţi şi nu aduc nimic bun. Reprezentanţii acestei etnii sunt inutili societăţii. Personaje ca Şefu Marin, Bercea Mondial, Nicolae Romulus Mailat sau Florin Salam, nu ar fi trebuit să se nască. Pentru ei şi pentru toţi ţiganii există o singură soluţie: sterilizarea.

vineri, 18 februarie 2011

Vorbele lu' Aurică(partea a doua)

Au trecut câteva luni de la ultima postare care l-a avut ca personaj principal pe Aurică. Între timp, patronul şi barmanul nostru a devenit şi ghid montan cu diplomă. Muntele reprezintă cea mai mare pasiune a lui Aurică(după votcă), aşa că puteţi să apelaţi cu încredere la el pentru a vă ajuta să descoperiţi frumuseţile Munţilor Carpaţi. Până atunci, însă, vă prezint ultimele născociri verbale culese din gura minunatului, unicului şi inegalabilului Aurică:

 A venit iarna şi geru', a belit pula şoferu'.

Nu există nu mai pot, există nu mai vreau.

Să fii prost e o-ntâmplare, să fii om e lucru mare.

De ce să iei vaca cu totu', când poţi s-o iei la kil?

Femeia se pupă, băutura se bea.

Dacă nu beau, nu fut şi nu fumez, mă duc dracului.

După futai îţi trebe o ţigare şi ceva de băut.

De futut fute oricine, da' pentru labă îţi trebe imaginaţie.

Cât mi-a curs mie pă pulă, nu ţi-a curs ţie pă nas.

Eu din beţie mă trezesc, tu din prostie ba!

De-oi muri să-mi porţi căciula, de-oi trăi să-mi beleşti pula!

Pula mi-e dă voi!

vineri, 28 ianuarie 2011

FOAMEA în 2011, 2012 şi aşa mai departe

Blogul FOAMEA este din ce în ce mai contestat, pe zi ce trece. Încă de la apariţia sa din 2009, am creat antipatii, prin ceea ce am scris şi prin pozele pe care le-am publicat. S-au trezit unii, alţii să mă bată la cap să şterg anumite poze sau să modific anumite texte, dar le transmit pe această cale că nu voi ceda presiunilor şi voi continua pe aceeaşi linie.

Aşa cum am spus în prima postare de pe acest blog, nu suport cenzura, la fel  cum nu suport hoţia, minciuna, ipocrizia şi prostia. De aceea voi scrie şi în 2011 şi în 2012 şi atâta vreme cât va exista acest blog, despre hoţi, cocalari, ordinari, preoţi, curve şi alte elemente economice, politice şi sociale. Articolul 30 din Constituţia României îmi garantează libertatea de exprimare, iar acest drept nu mi-l poate lua nimeni.